A fost odată ca niciodată un copacel mic, mititel care de fapt era un pui de măr.
Acesta, pe măsură ce anii treceau se înălța tot mai sus și tot mai sus până când, la un moment dat se opri brusc din crescut… Ajunsese la maturitate!
Peste căteva zile, copacul nostru a simțit pe crengile sale un mic mugurel. A doua zi de dimineață se trezi tot înverzit, iar asta l-a făcut să râdă de bucurie. Cu timpul au început să apară și florile.
Venise primăvara!
Florile, mici și frumoase erau de un roz nemaivăzut iar printre ele trăia o frunză care nu avea nicio floare alături.
– De ce nu am pe nimeni lângă mine? a întrebat frunza, în adierea vântului.
– Nu știu… poate că ești prea tăcută?! Și de aceea nu vine nimeni lângă tine?! i-a răspuns copacul-tată.
– Păi bine atunci… Mă voi duce în alt loc unde sunt alții ca mine.
– Bine atunci, eu îți doresc drum bun și numai bine în viață! La revedere, draga mea!
– La revedere, tăticule!
Legenda unei frunze de măr, este o poveste scurtă pentru copii, scrisă de autoarea copil, Ștefania Roman.
