Se spune că într-un luminiș de flori și totul verde sunt niște zâne mici, care dacă se duc la piață se duc călare pe o buburuză.
În mijlocul luminișului există un copac al secretelor. Eu cunosc o zână pe care o cheamă Selline. Ea obișnuiește să poarte o rochiță mică, croită din flori catifelate, roz, iar pe cap o coronița de ghiocei lucioși, cu rouă pe ei. Selline nu e cea mai norocoasă zână, dar îi mai iese câte odată un lucru. Și uite așa se face că într-o bună zi, slujitorul regelui zânelor a anunțat pe toată lumea:
– Zâne doamne și zâne domni, vă invităm la ziua vizitei copacului cu secrete!
Toate zânele erau entuziasmate și chiuiau de fericire, numai Selline era mirată…
A doua zi, pe când mergeau toate zânele la copac, Selline era cea din frunte. Iar când a ajuns, a rămas cu gura căscată. Copacul era mare, frumos și bătrân și avea miliarde de ferăstruici.
O ușă mare stătea în fața lui Selline. Era chiar intrarea.
Fiecare zână s-a dus la câte o fereastră și a deschis-o…. așa a făcut și zâna noastră. Înăutru se aflau vorbe magice. Lui Selline i-a picat mesajul: ,,Pacea e cea mai bună variantă”.
Nici nu termină bine de citit că simți cum se transformă dinăuntru ființei sale de zână și după o secundă deveni zâna.. Păcii!
Se uită în jur cu uimire și văzu cum celelalte zâne se transformaseră și ele. Una deveni zâna Iubirii, alta zâna Recunoștinței.
De atunci, Selline nu se mai vedea ca o zână prostuță și neajutorată, ci ca o zâna în care domnea pacea. Și să vă mai povestesc că apărea și în zâno-revista cu cele mai sclipicioase și mai mari aripi?
Copacul secretelor, este o poveste scurtă pentru copii, scrisă cu multă inspirație de autoarea copil, Ștefania Roman.
